*Pentru tot...

Ea nu are nume… dar cui i-ar pasa cum se numeste?
Dovedind prea multa ignoranta, toti sunt atenti doar la defecte.
Singura apropiere dintre ea si restul lumii e existenta proprie…
Defectele ei raman in continuare sub lupa celorlalti… dar stiu ca ea a uitat numele lor.
Nu-i mai pasa si nu-i va mai pasa…
Se uita inapoi si incearca sa-si aminteasca ce a facut-o sa plece… Si toti gasesc un motiv sa o critice din nou… E doar imaginatia lor… Doar povesti…
Doar amintiri ce nu-si mai au rostul… toti nevinovati pana la proba contrarie…
Ea le multumeste si pleaca. Le multumeste pentru tot:
* Iubire prietenie afectiune curiozitate suspans indiferenta orgoliu lasitate invidie lacomie vicii prostie minciuni ura tradare …
Toate astea pentru toti care au facut-o sa devina mai puternica, sa poata sa se opreasca si sa le multumeasca pentru cine a devenit…
Sa le multumeasta:
*pentru indiferenta si dragostea pe care a uitat-o… Doar pleaca!
*Fiecare poveste are un sfarsit… In viata fiecare sfarsit e un nou inceput…